Componentele unui implant dentar sunt următoarele:
• Corpul implantului: este porțiunea destinată plasării chirurgicale în os, care înlocuiește rădăcina; practic, este un șurub ce se introduce în os. Este realizat din titan pur sau aluminiu, forma, lungimea, grosimea variază, fiecare producător având un design propriu. Titanul este cel mai folosit datorită avantajelor sale: biocompatibilitate foarte bună, rezistență asemănătoare oțelurilor speciale, dar mai ușoară, faptul că nu corodează, dar și prețul accesibil. Succesul operațiunii este dat de plasarea precisă, de lipsa traumelor locale, de vindecarea fără probleme, dar și de calitatea osului, a cărui parametri au fost ulterior verificați de specialist.
• Capa de vindecare: se înșurubează în interiorul implantului și are rolul de a-l proteja până la integrarea osoasă; se îndepărtează când se aplică bontul de vindecare.
• Abutment-ul sau bontul protetic: asigură suportul coroanei, fiind interfața dintre coroana dentară și implant, având aceleași roluri ca un dinte natural; se înșurubează în implant. Se realizează din metal sau materiale fizionomice (zirconiu). Forma și structura bontului permit tehnicianului și medicului să aleagă varianta optimă pentru fiecare caz, în funcție de caracteristicile structurii anatomice și de restaurarea definitivă aleasă. Bonturile au forme diferite, pereții sunt netezi, finisați, iar lungimea variază între 1-10 mm. În zone cu exigențe fizionomice sau cu gingii subțiri, se folosește un bont estetic, iar ceramica va fi plasată subgingival. Pentru lucrări protetice complexe, cum ar fi protezarea pe implante, se pot folosi bile, capse, sisteme de bare-călăreți, magneți.
• Bontul de vindecare: este un dispozitiv transfixiant gingival cu rolul de a conforma un inel gingival periimplantar sănătos, adică gingia se va modela în jurul acestuia ca în jurul unui dinte natural. Se montează în corpul implantului și se lasă pe loc aproximativ 10-14 zile.
• Bontul de transfer: facilitează transferul poziției exacte intraorale a implantului pe modelul de laborator; se folosește în momentul amprentării și este de două feluri, în funcție de tipul de amprentă pe care medicul o folosește. Amprenta cu lingura deschisă permite medicului să îndepărteze complet amprenta cu bontul de transfer din cavitatea orală a pacientului, acesta rămânând fixat în materialul de amprentă; apoi, medicul va adăuga implantul analog și împreună vor fi trimise tehnicianului. Amprenta cu lingura închisă presupune îndepărtarea amprentei, deșurubarea bontului din implant, apoi acesta, împreună cu analogul, se vor fixa în materialul de amprentare.
• Implantul analog sau copia implantului: este folosit de tehnicianul dentar pentru a reproduce implantul și poziția acestuia din cavitatea bucală a pacientului. Mecanismul este cum am spus și mai sus, se va amprenta de către medic câmpul protetic, iar analogul se va înșuruba în bontul de transfer, amprenta fiind trimisă la laborator. În continuare, pe modelul de ghips, aceste două piese vor ajuta tehnicianul să realizeze coroana dentară. Materialul folosit pentru confecționarea copiei este oțelul inoxidabil.
• Șurubul de fixare: este o piesă de mici dimensiuni care face legătura între componentele implantului.
• Coroana dentară: este partea implantului vizibilă în gura pacientului, cu rol funcțional (asigură suprafață de masticație) și fizionomic (reproduce cu fidelitate morfologia dintelui). Este realizată de tehnician și adaptată de medicul stomatolog. Coroana se face din porțelan și se fixează prin cimentare sau se înșurubează în implant. Important este de reținut că implantul dentar, la ora actuală, este una dintre cele mai bune metode de înlocuire a dinților pierduți, obținându-se rezultate foarte bune, datorate complexității structurale și a etapelor clinico-tehnice de realizare de mare finețe și precizie.
Comentarii