Având în vedere că unul dintre mecanismele externe în geneza cariei dentare sunt microorganismele din placa bacteriană, de-a lungul timpului au existat numeroase tentative, unele încununate de succes, de a limita acţiunea acestui factor şi de a întrerupe procesul patogenic. Dintre acestea, vaccinul anticarie este privit cu mult entuziasm de comunitatea medicală.
Una dintre inovaţiile recente în această direcţie sunt cimenturile ionomere de sticlă îmbogăţite cu substanţe antimicrobiene în concentraţie mică (1%), în ideea unei exereze minime a dentinei cariate şi a unui tratament restaurativ atraumatic.
Un studiu randomizat, dublu-orb, realizat de o echipă de cercetători brazilieni, a verificat efectele acestor materiale în sigilarea dentinei infectate în restaurări la nivelul dinţilor de lapte, pe un eşantion de 45 de copii, de ambele sexe, cu vârste cuprinse între 5-8 ani.
Molarii temporari selectaţi prezentau carii ce nu afectau pulpa dentară, lucru verificat din punct de vedere clinic şi radiologic.
Un grup a beneficiat de sigilări cu CIS convenţional, iar celălalt grup a beneficiat de liner CIS îmbogăţit cu o combinaţie de antibiotice: metronidazol, ciprofloxacin şi cefaclor. Această combinaţie de antibiotice a fost pretestată în laborator, dovedindu-se eficientă în repararea complexului pulpo-dentinar, dar şi compatibilă cu cimentul ionomer de sticlă.
Peste linerul din glassionomer s-au aplicat obturaţii coronare cu Ketac Molar Easymix, care au fost evaluate la interval de 1,3,6,12 luni pentru a aprecia eficacitatea acestei combinaţii în stoparea şi vindecarea cariilor dentare.
Criteriile clinice de succes al tratamentului au fost considerate absenţa durerii, a fistulelor sau a mobilităţii dentare, iar din punct de vedere radiologic s-a urmărit stagnarea sau regresia zonei carioase, lipsa resorbţiei osoase şi a radiotransparenţei periapicale.
Desigur, o serie de factori tehnici şi umani puteau interfera cu rezultatul studiului şi s-a încercat limitarea acestora la maximum, în primul rând prin alegerea unui singur clinician care să aplice materialul testat. În al doilea rând, a fost verificată etanşeitatea închiderii marginale a obturaţiilor, pentru ca focarul infecţios să nu fie întreţinut prin microinfiltrarea lichidului bucal şi să genereze o carie secundară marginală.
Având în vedere criteriile de evaluare mai sus amintite a celor două materiale folosite, s-a constatat că cimenturile glassionomere cu antibiotice au avut rezultate superioare în reducerea sau eliminarea totală a bacteriilor cariogene din plaga dentinară.
Cu alte cuvinte, mai multe carii care au primit CIS cu antibiotic au stagnat ori s-au vindecat (prin apoziţia de dentină de reacţie), faţă de cariile care au fost tratate cu liner CIS convenţional.
Statistic vorbind, rata de succes a CIS cu antibiotic a fost de circa 83-95%, faţă de rata de succes a CIS convenţional de 12-44% (valori medii obţinute la cele 4 controale stabilite). Întrucât antibioterapia sistemică (profilactică sau curativă) nu s-a dovedit utilă în tratamentul cariei dentare, antibioterapia locală oferă o speranţă în eradicarea focarului infecţios care generează şi întreţine caria dentară.
În virtutea celor prezentate, se pare că adăugarea unui antibiotic potenţează proprietăţile antibacteriene ale cimenturilor ionomere de sticlă. Aplicarea acestui nou material hibrid ca liner în cavitate permite prezervarea ţesuturilor dentare, reducând expunerea pulpei dentare la agresiunea microbiană, precum şi necesitatea unei exereze dentinare extinse.
În concluzie, tendinţa actuală de adoptare a unor tratamente consevatoare în patologia carioasă este încurajată de rezultatele obţinute în urma acestor studii, care cu siguranţa vor fi continuate şi pe eşantione de pacienţi adulţi, cu dentiţie permanentă.
Comentarii