Sforăitul poate cauza o serie de complicații care pot afecta direct atât sănătatea, cât și calitatea vieții. Tendința ultimilor ani este ca medicina dentară, alături de alte câteva specialități, să participe la ameliorarea și tratarea acestei afecțiuni.
Sforăitul este exteriorizat printr-o serie de sunete cu frecvență joasă, produse prin vibrația pereților faringieni. Cartea recordurilor a înregistrat cel mai puternic sforăit ca fiind la fel de zgomotos precum o intersecție aglomerată (88 dB)! Prima atestare privind această patologie a fost făcută de Charles Dickens în anul 1836, care o descria la un pacient obez ca fiind atât de puternică încât “bubuitura de tun părea un cântec de leagăn”. În zilele noastre, implicațiile sforăitului în viața cotidiană își lasă amprenta din ce în ce mai mult, această cauză fiind invocată chiar în unele procese de divorț.
Studiile arată că sforăitul este întâlnit la 20% din populație, însă se crede că acest procent este mult mai mare în realitate. La o vârstă de peste 45 de ani, 3/5 bărbați și 2/5 femei sforăie.
Formele clinice ale sforăitului sunt în număr de trei, după cum urmează:
1. Forma ușoară, când cineva doarme pe spate și este foarte obosit sau a consumat băuturi alcoolice.
2. Forma medie, când sforăitul este prezent în orice poziție a corpului, iar acesta se manifestă regulat.
3. Forma severă, când sforăitul este prezent în orice poziție a corpului, pe durata unei nopți întregi și este auzit dintr-o altă cameră.
Sforăitul apare în momentul în care aerul inspirat în timpul somnului traversează căile aeriene îngustate. Această îngustare va determina lovirea țesuturilor moi de partea posterioară a faringelui.
Cauzele sforăitului sunt:
- - Obezitatea care prin prezenţa ţesutului adipos în exces determină sforăitul.
- - Edemul mucoaselor respiratorii în cazul gripelor, rinitelor sau deviaţiilor de sept.
- - Prezenta amigdalelor faringiene voluminoase care produc îngustarea căilor respiratorii
- - Obiceiurile vicioase precum consumul de alcool, tutunul, folosirea sedativelor, conduc la menținerea îngustării căilor aeriene și persistența sforăitului.
- - Atonia sau hipotonia musculaturii limbii, determină în timpul somnului alunecarea corpului limbii către regiunea posterioară a faringelui si obstrucţia căilor respiratorii.
- - Prezenţa unor formaţiuni precum polipi nazali sau vegetaţii adenoide
- - Alergiile
Tratamentul sforăitului este subiectul de mare interes pentru toţi pacienţii. În primul rând, oricine trebuie să înţeleagă faptul că tratamentul primar este corectarea tuturor viciilor şi patologiilor menţionate mai sus şi abia apoi abordarea altor mijloace de tratament alternative precum:
- 1. Penseta nazală care menţine pe timpul somnului diametrul natural al orificiilor respiratorii
- 2. Spray+urile endonazale (ex.: ASONOR) care dau rezultate doar în formele uşoare sau medii
- 3. SnoreStopperul, un aparat care se montează la mână şi care înregistrează zgomotele emise în timpul sforăitului. Când acestea depăşesc un anumit prag, aparatul emite impulsuri uşoare care printr-un mecanism de la nivelul creierului, determină schimbarea poziţiei corpului, fără a trezi individul. Mecanismul este asemănător cu împingerea de către partener în timpul somnului.
- 4. Dopurile auriculare SleepSoft concepute de firma Alpine, filtrează sunetele, lăsându-le să treacă doar pe cele cu frecvenţă înaltă cum ar fi alarma deşteptătoare sau plansul copilului.
- 5. Terapia laser este o metodă chirurgicală prin care se reduce în volum vălul palatin sau uvula, mărind diametrul căilor aeriene.
După ce au fost înţelese toate aspectele menţionate mai sus, poate vă întrebaţi care este legătura medicinei dentare cu această patologie, numită sforăit?!
Medicul stomatolog poate observa modificări ale mucoaselor în timpul diferitelor tratamente, precum hiperplazia uvulei sau edeme ale regiunilor perifaringiene. În acel moment, pacientul este întrebat despre obiceiul de a sforăi şi poate fi îndrumat către un specialist ORL pentru un control medical amănunţit.
Comentarii