În general, atunci când prezintă o afecţiune dentară, majoritatea pacienţilor, deşi nu ar trebui sa o facă, întâi apelează la medicamente iar apoi la un medic stomatolog. De aceea, în cele ce urmează, vom prezenta cele două mari categorii de medicamente utilizate în principalele afecţiuni dentare.
Cu toate acestea, niciun pacient nu trebuie să utilizeze un medicament, mai ales antibioticele, fără să consulte medicul curant. Antibioticele Ospenul este o penicilină care se întâlnește sub formă de comprimate pentru adulţi sau sirop pentru copii.
În general modul de administrare este de 1-2 comprimate la 6-8 ore pentru adulţi şi ½ comprimate la 6 ore pentru copii, dar întotdeauna trebuie să întrebați medicul stomatolog sau farmacistul pentru a fi siguri, modul de administrare diferă de la o persoană la alta în funcţie de tipul afecţiunii.
Se poate utiliza în abcese, pericoronarite, gingivite ulcero-necrotice sau infecţii endodontice. Ca reacţie adversă, cea mai frecventă este şocul anafilactic, motiv pentru care antibioticul necesită testare înainte de prima utilizare.
Amoxicilina este o betalactamina care se administrează pe cale orală sau parenterală (injectabil). Antibioticul se prezintă sub formă de capsule, suspensie orală sau flacoane şi este de elecţie în infecţiile dentare cu germeni gram pozitivi sau negativi. Aceasta a fost asociată cu acidul clavulanic, rezultând preparatul numit Augmentin.
Se poate utiliza în gingivite ulcero-necrotice, infecţii endodontice sau infecţii cu streptococci rezistenţi la penicilină. În general modul de administrare este de 500 mg la 6 ore pentru adulţi, iar pentru copii dozele se modifică, dar întotdeauna trebuie să întrebaţi medicul stomatolog sau farmacistul pentru a fi siguri, modul de administrare diferă de la o persoană la alta în funcţie de tipul afecţiunii.
Cefalosporinele sunt antibiotice care sunt indicate la pacienţii alergici la peniciline sau la cei imuno-depresivi. Acestea sunt întâlnite ca generaţia I, a IIa sau a IIIa, însă sunt mai rar folosite decât penicilina sau amoxicilina.
Macrolidele sunt antibiotice care reprezintă de asemenea o alternativă pentru pecienţii alergici la penicilină, însă marele dezavantaj este că sunt greu tolerate de cei cu afecţiuni gastrointestinale. Dintre acestea putem aminti eritromicina sau claritromicina, care sunt utilizate în abcese periapicale, parodontale, pericoronarite sau infecţii endodontice.
Tetraciclinele sunt antibiotice cu spectru larg, care nu se administrează la femeile gravide şi la copii sub 7 ani deoarece pot determina efecte secundare foarte neplăcute.
Metronidazolul este un chimioterapic cu impact asupra germenilor gram pozitivi. Întotdeauna se va asocia cu alte antibiotice şi niciodată nu se utilizează independent. Nu îl asociaţi niciodată cu Fenobarbitalul sau cu anticoagulante.
Analgezicele
Prima categorie este reprezentată de analgezicele non-opioide
- - Acetaminofenul care se regăseşte sub multe forme farmaceutice de prezentare sau denumiri comerciale cum ar fi Paracetamolul, Panadolul sau Eferalganul.
- - Metamizolul, cunoscut sub denumirea de Algocalmin, este disponibil în mai multe forme farmaceutice, cum ar fi comprimate, supozitoare sau fiole. Deși aceste medicamente au un impact mai mic decât antibioticele, este important să consultați medicul stomatolog sau farmacistul pentru a vă asigura că le utilizați corect, deoarece modul de administrare poate varia în funcție de tipul afecțiunii.
Antiinflamatoarele nesteroidiene, care au acțiune antipiretică, analgezică, antiinflamatoare și antiagregantă plachetară, sunt folosite pentru durerea postoperatorie sau pentru cea dentară cu componentă inflamatorie.
- - Acidul acetilsalicilic cu denumirea comercială de Aspirină, sub formă de comprimate filmate sau efervescente este cel mai cunoscut şi utilizat antiinflamator nesteroidian, însă la administrarea acestuia trecubuie ţinut cont de faptul că este contraindicat în afecţiunile gastrice şi la pacienţii cu sindroame hemoragipare sau copii sub 12 (risc pentru sindromul Reye).
- - Ibuprofenul este întâlnit sub denumirea de Paduden, Nurofen sau Advil.
A doua categorie de anagezice este reprezentată de cele opioide, acestea utilizându-se în durerile acute sau cronice de mare intensitate.
Toate aceste medicamente trebuie utilizate numai la stricta indicaţie a medicului stomatolog, administrarea fără consimţământul acestuia fiind pe propria răspundere.
Comentarii