Piercingul oral devine tot mai mult o exprimare a artei trupului. Prevalenţa cerinţei acestui fenomen este crescândă în rândul tinerilor de 20 de ani. Piercingul oral poate fi realizat în buză, limbă sau obraz. Cu toate că este un lucru tot mai de dorit, acesta prezintă riscuri şi complicaţii foarte mari de multe ori necunoscute de către pacienţi. Efectul nedorit cel mai des întâlnit este acela de fisurare sau rupere a dintelui. Datorită moblităţii piercingului există riscul de a se lovi de suprafeţele dentare cu care ajunge în contact. Impactul poate fractura atât dinţii naturali cât şi coroanele dentare. La nivelul mucoasei orale o consecinţă foarte des apărută este retracţia gingivală, în special la nivelul mucoasei linguale a grupului frontal inferior. Contactul cu gingia provoacă răni care aduc cu ele complicaţii mai mari. După fixarea piercingului există riscul de inflamaţie şi durere. Obsevate frecvent, acestea se pot agrava atât de tare încât să ajungă la blocarea respiraţiei. Hemoragia prelungită poate apare în cazul în care este atins un vas mare de sânge din cavitatea orală. În cazul atingerii unui nerv apare senzaţia de limbă amorţită care poate fi temporară sau permanentă. Datorită gradului mare de microbi prezenţi în cavitatea orală infecţia este unul dintre marile riscuri ale piercingului oral. Rana deschisă produsă la inserarea acestuia permite bacteriilor să pătrundă în circuitul sanguin putându-se ajunge în unele cazuri până la endocardită (inflamaţie a valvelor cardiace sau a muşchiului cardiac) cu complicaţii severe. Contactul cu sângele şi sterilizarea precară a instrumentarului cresc riscul de contaminare cu virusul herpetic. În ce priveşte hepatita, de orice tip, acesta a fost încadrată de Institutele Naţionale de Sănătate având ca factor de risc piercingul oral. Înghiţirea bijuteriei, reacţii alergice, împiedicarea funcţiilor normale ale aparatului dento-maxilar sunt de asemenea riscuri pe care fiecare persoană ce doreşte piercing oral trebuie să şi le asume şi de care trebuie să ţină cont înainte de a cere acest lucru. Dacă puse în balanţă se ajunge la concluzia că beneficiile depăşesc riscurile şi acestea merită să fie asumate, trebuie avut mare grijă la salonul unde se fixează piercigul, la gradul de igienă observat în acel loc, la frecvenţa sterilizării instrumentarului. Gradul de igienă personal trebuie crescut în cazul în care acesta lasă de dorit. Raportarea imediată a efectelor adverse trebuie realizată pentru a putea fi cât mai uşor oprite sau îndepărtate.