Sindromul algodisfunctional reprezintă o afecţiune polisimptomatica inclusă în patologia articulatiei temporo-mandibulare. De-a lungul timpului denumirea acestei afecţiuni a fost schimbată datorită diverşilor factori etiologici incriminaţi fiind denumită “sindromul disfuncţiei dureroase” sau “mioartropatia articulatiei temporo-mandibulare”.
Care sunt factorii care determina apariţia acestui sindrom?
- 1. Modificarea ocluziei. Unele studii au demonstrat că pierderea molarilor şi premolarilor, contactele dentare premature şi contactele insuficiente la nivelul molarilor pot determina deplasarea distala a condilului şi comprimarea nervului auriculo-temporal. Pe lângă această comprimare poate să apară şi o presiune directă foarte mare asupra urechii.
- 2. Lipsa unei armonii între ocluzia dentară şi articulaţia temporo-mandibulară. Acest lucru poate fi tradus prin faptul că un rol important în apariţia acestei afecţiuni îl joacă ocluzia traumatică determinată printre alte lucruri şi de către bruxism, stres, tensiuni de natură psihică sau anxietate.
- 3. Spasmul mușchilor masticatori este cauzat de oboseala musculară și determină modificarea poziției mandibulei și a condilului, ceea ce duce la ocluzie incorectă. Această condiție poate provoca disconfort și dificultăți în masticație, afectând astfel funcția normală a aparatului masticator.
- 4. Suprasolicitările articulare şi musculare. Principala grupa de muşchi incriminată în această categorie este reprezentată de musculatura ridicătoare a mandibulei. Dacă musculature nu se poate relaxa, tonusul muscular creşte până când apare spasmul dureros.
- 5. Comportamentul. Tulburările emoţionale şi de personalitate sunt şi ei factori etiologici ce influenţează ocluzia şi durerea muscular.
Ce simptomatologie întâlnim în sindromul algodisfunctional?
Sindromul predominant este reprezentat de DURERE. Aceasta are un caracter acut, prezent constant și foarte bine localizat. Poate fi unilaterală sau bilaterală, prezentă la nivelul inserțiilor mușchilor temporal sau maseter și frecvent în regiunea auriculară. Durerea apare de obicei dimineața și se amplifică în stres, frig sau în perioada menstruației. Pe lângă durere, un alt simptom și totodată indicator al severității bolii este LIMITAREA MIȘCĂRILOR MANDIBULEI, care dispare progresiv pe timpul zilei.
Odată cu aceste limitări pot să apară și deviații ale mandibulei. ZGOMOTELE ARTICULARE sunt reprezentate de cracmente și crepitații, care sunt sunete asemănătoare strângerii în mână a unui bulgăre de zăpadă. Zgomotele sunt de scurtă durată și apar în timpul mișcărilor de deschidere și închidere, propulsie sau lateralitate ale mandibulei.
Tratament
- Dietă. O alimentaţie semilichidă previne suprasolicitările articulare şi musculare. Anterior instituirii tratamentului prin modificarea dietei se folosea imobilizarea intermaxilară prin blocaj rigid.
- Tratament medicamentos reprezentat de următoarele tipuri de medicamente: antiinflamatoare nesteroidiene (Ibuprofen, Voltaren), miorelaxante (Baclofen), anxiolitice şi antidepresive. O acţiune benefică o reprezintă şi administrarea de toxina botulinica.
- Fizioterapia prin: terapie cu căldură superficială şi mecanoterapie.
- Presopunctura și acupunctura care produc o stimulare nedureroasă ce blochează propagarea semnalului dureros spre măduva spinării.
- Slefuiri selective, refacerea lucrărilor protetice, tratament ortodontic sau realizarea unor gutiere ocluzale.
Sindromul algodisfunctional prezintă atât o etiologie cât şi o simptomatologie foarte complex ceea ce face că bolnavii care prezintă această afecţiune să fie destul de greu de tratat fără a putea stabili un tratament standardizat.
Comentarii