apexification_largeApexificarea reprezintă o metodă de tratament a dintelui imatur, a cărui pulpă dentară este mortificată. Prin acestă procedură se induce formarea unei bariere de țesut dur în zona apicală a rădăcinii, cu ajutorul unor materiale speciale.

În cazul dinților permanenți imaturi apare o problemă atunci când pulpa dentară este infectată deoarece creșterea rădăcinii nu mai este posibilă și atunci devine necesară conformarea apexului care se realizează prin această procedură de apexificare.

Apexificarea are loc datorită interacțiunii dintre materialele speciale aplicate în canalul radicular și țesutul conjunctiv periapical nediferențiat. Este necesară o perioadă de aproximativ 1 an pentru formarea barierei apicale.

 

Ce materiale se utilizează?         

Materialele de elecție utilizate pentru stimularea închiderii apexului sunt hidroxidul de calciu simplu sau în amestec cu alte substanțe sub formă de soluție: Walkhoff, Cresanol, Ringer și lista continuă. Se mai utilizează de asemenea MTA (trioxid mineral agregat) și paste antibiotice.

 

Cum se realizează tratamentul ?

Primul pas este reprezentat de pulpectomia non-vitală a dintelui cu pulpă infectată: această metodă de tratament pulpar constă în îndepărtarea pulpei corono-radiculare mortificate cu ajutorul unor ace speciale.

După îndepărtare pulpei infectate se curăță,apoi  se realizează tratamentul medicamentos al tratament de canal(m).pngcanalul radicular cu atenție și se obturează provizoriu cu un material bioactiv ce are ca rol stimularea diferențierii celulelor tinere din țesutul apical în celule producătoare de țesut dur, pentru a iniția formarea barierei apicale.

Această obturație provizorie va fi sigilată etanș prin intermediul unei obturații coronare.

Următoarea vizită la cabinet se va face după aproximativ 3 luni pentru a se verifica stadiul în care se află canalul radicular. Dacă prezintă probleme în continuare, canalul va fi curățat și obturat din nou cu același material bioactiv.

Atunci când radiografic și prin palpare se constată formarea unei bariere apicale, canalul va fi obturat definitiv cu o pastă de canal specială și conuri de gutapercă.

 

De ce este necesar tratamentul de apexificare?

Prin acest tratament se urmărește îndeplinirea următoarelor scopuri:

  • prevenirea unor posibile complicații periapicale datorită pulpei infectate care nu are o barieră în zona apicală și poate difuza;
  • prevenirea apariției resorbției radiculare;
  • dispariția simptomatologiei;
  • scopul final este păstrarea dintelui pe arcadă și utilizarea aceastuia în masticație.

Apexificarea cu hidroxid de calciu vs. MTA

Avantajele hidroxidului de calciu:

  • formează o barieră apicală dură;
  • bariera apicală reprezintă un suport bun pentru obturația definitvă;
  • acest tratament este mai simplu și mai ieftin decât cel cu MTA.

Avantajele MTA:mta

  • induce formarea unei bariere apicale ce reprezintă suport pentru obturația definitivă;
  • spre deosebire de hidroxidul de calciu, bariera apicală se formează mai repede.

Dezavantajele hidoxidului de calciu:

  • asemenea MTA prezintă risc crescut de fractură radiculară;
  • timpul pentru obținerea barierei apicale este mai îndelungat;
  • acest tratament presupune mai multe intervenții pe canal pentru înlocuirea pastei atunci când se resoarbe.