aparatul radiologicAparatul radiologic dentar, numit şi aparatul Röntgen este cel cu ajutorul căruia se pot realiza radiografiile cu film intraoral (radiografiile retroalveolare şi bite-wing), cât şi o serie de radiografii extraorale prin anumite tehnici. Aparatul emite radiaţiile prin tubul său radiogen, acestea impregnându-se pe film în vederea obţinerii radiografiei dentare.

Pentru a-şi îndeplini rolul în diagnosticul dentar, aparatul radiologic trebuie să emită radiaţii suficient de penetrante pentru a putea străbate elementele radiografiate (dintele, coroana dentară, puntea, implantul dentar, osul alveolar) şi să poată fi orientat din orice poziţie către grupul de dinţi ce urmează a fi radiografiat. Elementele componente care îl formează sunt numeroase, însă noi le vom discuta pe cele mai importante pentru a vă putea forma o imagine de ansamblu asupra acestui sistem.

radiografia dentaraCupola reprezintă partea aparatului care emite radiaţiile şi care este căptuşită cu plumb. În interior se află trei componente esenţiale precum tubul radiogen, care este vidat şi emite radiaţiile prin piesele sale de bază, anodul si catodul. Urmează transformatorul de înaltă tensiune care are rolul de a asigura diferenţa de potenţial electric între anod şi catod, la aparatele moderne tensiunea furnizată fiind cuprinsă între 60-80 kV. Ultimul component important este transformatorul de joasă tensiune care coboară tensiunea la 12 V, facând posibilă alimentarea catodului.

 

 

Tabloul de comandă al aparatului radiologic este de obicei montat la nivelul peretelui şi conţine un releu prin intermediul căruia putem controla timpul de expunere la radiaţii, un led care ne indică faptul că aparatul radiologic este conectat la reţeaua electrică şi un led de culoare roşie care este aprins doar în momentul expunerii.radiografia retroalveolara

Butonul de pornire a expunerii este conectat la tabloul de comandă printr-un fir, acest lucru permiţând  operatorului îndepărtarea de tablou şi adăpostirea după paravanul de protecţie, pentru a respecta normele de radioprotecţie. Unele aparate pot prezenta tabloul de comandă şi butonul de pornire a expunerii la distanţă, într-o altă cameră.

Dispozitivul de centrare are rolul de a dirija exact faciculul de radiaţii înspre regiunea radiografiată. Aparatele vechi prezentau ca sistem de centrare un con de ebonită care, pe lăngă iradierile suplimentare pe care le provoca, împiedica de multe ori obţinerea unor imagini clare. În prezent, se foloseşte un sistem de cilindri şi tuburi rectangulare, care are avantajul de a scădea considerabil doza de radiaţii recepţionată de pacient. De asemenea, datorită lungimii, acesta permite obţinerea unor imagini clare prin îndepărtarea efectului de mărire al imaginii. Numeroasele avantaje ale acestui sistem ne permit efectuarea unor radiografii precum  cele retroalveolare prin tehnica „paralelismului”, dar şi cele de tip bite-wing.

Radiografiile realizate prin aceste metode se pot efectua pentru surprinderea leziunilor periapicale in vederea  rezecţiei apicale, pentru diagnosticul cariei dentare, dar şi de control, consecutiv obturaţiei de canal.