Dacă în Facultatea de Medicină Dentară educarea studentului are ca scop performanţa în tratamentul pacienţilor, în ultimul timp s-a dezvoltat o nouă ramură numită ergonomie dentară, care este dedicată exclusiv medicului, ajutându-l pe acesta să-şi simplifice munca fără a dezvolta ulterior diferite afecţiuni musculo-scheletale. Cabinetul dentar este locul unde medicul împreună cu asistenta îşi desfăşoară activitatea şi în acelaşi timp mediul în care pacientul este tratat, de aceea, atunci când se amenajează acest spaţiu trebuie ţinut cont atât de contiţiile tehnico-medicale pe care trebuie să le îndeplinească, cât şi de crearea ambientului psihologic adecvat atât pentru echipa medicală cât mai ales pentru pacient.


amenajarea unui cabinet dentar
Conform teoriei, punctul „zero” al activităţii într-un cabinet stomatologic îl reprezintă cavitatea orală a pacientului. În jurul acestui punct de referinţă trebuiesc organizate toate celelalte elemente. În amenajarea cabinetului trebuie să ţinem cont în primul rând de dimensiunile acestuia, aproximativ 16-20 m² . Pereţii trebuie să fie netezi, uniformi, acoperiţi cu material lavabil pentru a putea fi curăţaţi şi dezinfectati cât mai uşor. Podeaua din material rezistent la roţile scaunelor medicului şi asistentei, reprezentat de linoleum lipit la cald sau răşini epoxidice, nu gresie, marmură sau alte materiale ce pot conţine spaţii de aglomerare bacteriană.

Cromatica ar trebui să aibă un efect pozitiv asupra psihicului, să îmbunătăţească percepţia şi să diminueze oboseala şi efectele negative ale factorilor de stres. În sala de aşteptare sunt de
preferat culorile calde, pe holuri cele deschise, iar în cabinet culorile neutre. Culorile naturale cum ar fi plasticul laminat de culoarea lemnului sunt de preferat, deoarece conferă un aer de siguranţă, fără a provoca un aspect îmbătrânit. Este de preferat să se pastreze combinaţia de culori de baza până la cele mai mici detalii – clanţele uşilor, elementele decorative, echipamentul personalului. Se va evita orice culoare sau material reflectorizant.

Iluminarea zonei se face ţinând cont de mai mulţi factori. Lumina trebuie să nu aibă tentă gălbuie, să cadă din lateral, oblic, paralel cu unitul dentar, iar lămpile să fie fixe, cu suprafeţe uşor de curăţat. Intensitaea luminii scade prin uzura lămpii cu până la 25%, de aceea se recomandă schimbarea în grup a lămpilor din cabinet după aproximativ 75% din durata de viaţă a acestora – neoane = 4 ani. În funcţie de zonele de lucru intensitatea luminii diferă: zona operatorie 8000-15000 lux, zona unitului dentar 1000-2000 lux, iluminarea generală a cabinetului 500-1000 lux compusă din lumina artificială şi naturală.

Microclimatul depinde de mai mulţi facori cum ar fi, necesarul de aer pentru o persoană = 12 m3, temperatura = 21-22°C, umiditatea = 42-52% şi filtrarea aerului care trebuie să se facă atât la intrarea cât şi la ieşirea acestuia din cabinet.

Zgomotul degajat de diferitele echipamente poate avea efect negativ asupra tuturor persoanelor. Acesta se măsoară în intensitate – decibeli (dB) şi frecvenţă – hertzi (Hz). Zgomotele ce depăşesc 1000 Hz şi 50 dB pot determina diminuarea sau pierderea auzului cât şi scăderea capacităţii de muncă. Acestea pot fi de natură internă – aparatură, sonerii, neoane defecte şi externă – străzi aglomerate, cai ferate aferente zonei, etc.

amenajarea unui cabinet dentar.jpg2.jpg3
Turbina determină un zgomot de aproximativ 84 dB şi 4000 Hz, de aceea este recomandat un timp de folosire de 15-55 minute/zi. Aspiratorul de salivă, când nu este amplasat corect, produce zgomote de genul „fluierat” care pot dăuna. Aparatul de detartraj cu ultrasunete produce zgomote de aproximativ 74 dB şi 8000-16000 Hz, aşadar la utilizarea de lungă durată a acestuia este indicat să se folosească protecţie fonică.

În afară de toţi factorii enumeraţi anterior, pentru desfăşurarea optimă a practicii stomatologice, trebuie ţinut cont atât de dotările de baza ale cabinetului dentar conform legislaţieicât şi de cerinţele igienico-sanitare obligatorii.