Ce este adiţia osoasă  ?

Este o procedură realizată pentru a adăuga os sau pentru a ajuta organismul dumneavoastră să producă ţesut osos nou în zone ale maxilarului unde există resorbţie osoasă cauzată de infecţie sau zone unde există edentaţii vechi.

Când avem nevoie de adiţie osoasă ?

aditie de os pentru implantCea mai întâlnită întrebuinţare a adiţiei osoase este în inserarea implanturilor dentare. Grefele osoase sunt necesare în cazurile în care există o lipsă consistentă de volum osos, în ceea ce privește adâncimea, grosimea, înălţimea crestei şi lăţimea de la stânga la dreapta.

Este necesară o cantitate suficientă de os tridimensional pentru a asigura integrarea implantului. Îmbunătăţirea înălţimii osoase – care este foarte dificil de obţinut – este foarte importantă pentru a asigura ancorarea implanturilor, pentru că
trebuie să reziste stresului mecanic al mestecatului exact ca un dinte natural.

Ce folosim pentru adiţia osoasă ?

O gamă largă de materiale de adiţie şi substanţe pot fi folosite în timpul procesului de adiţie osoasă/înlocuire osoasă. Acestea includ osul propriu al pacientului (autogrefă) sau os artificial. Deşi aceste substanțe nu sunt os adevărat, ele formează o matrice în jurul căruia osul propriu poate fi sintetizat (poate crește).

Ce implică această procedură ?         

Operaţia de adiţie osoasă are propriul standard de îngijire într-o procedură tipică: clinicianul ridică gingia pentru a expune osul maxilar, materialul de adiţie este plasat în acest loc şi apoi o membrană este aplicată în această zonă. Locul de adiţie este lăsat să se vindece pentru câteva luni.

Clinicianul cere apoi o nouă radiografie pentru a confirma succesul grefei osoase în lăţime şi înălţime şi apoi presupune că semnele pozitive din aceste două dimensiuni prevăd succesul în cea de-a treia dimensiune, în profunzime. Acolo unde este nevoie de mai multă precizie, de obicei în cazul implanturilor mandibulare, o radiografie 3D sau un fascicul conic sunt folosite pentru măsurarea precisă a osului, localizarea nervilor şi structurilor vitale, toate pentru un plan de tratament complet. Realizată corect, o adiţie osoasă produce vascularizaţie osoasă asemănătoare osului natural şi este, prin urmare, potrivită inserării implantului.

Când este recomandată efectuarea unei grefe osoase ?

Chirurgia regenerativă reprezintă o formă de tratament pentru parodontită, una dintre cele mai răspândite afecţiuni gingivale. Persoanele diagnosticate cu această afecţiune se confruntă cu pierderea ţesutului gingival şi a structurii osoase care susţine dintele. Astfel, chirurgia regenerativă are rolul de a stimula procesul de refacere al gingiei şi osului alveolar.

 Pregătirea pentru terapia parodontală regenerativă :

Înainte de terapia parodontală regenerativă, este necesară efectuarea detartrajului şi a chiuretajului rădăcinilor. De asemenea, este foarte important să menţineţi o igienă dentară riguroasă, periind dinţii de 2 ori pe zi şi folosind aţă dentară cel puţin o dată pe zi.

Înainte de a începe introducerea grefei osoase, medicul stomatolog va efectua o anestezie locală.

Cum decurge chirurgia parodontală regenerativă ?

Scopul chirurgiei parodontale regenerative este acela de a stimula procesul de reconstrucţie osoasă şi a ţesuturilor care au menirea de a susţine dintele în alveolă. Această procedură stomatologică este efectuată de către un medic parodontolog, iar paşii urmaţi sunt următorii:

  1. aditia osoasa  Mai întâi, medicul parodontolog va separa gingia de dinţi, pentru a avea acces la rădăcina dentară şi la osul maxilarului.
  2.   Rădăcinile vor fi curăţate în totalitate, iar găurile şi fisurile de la nivelul dinţilor vor fi umplute cu grefă osoasă, formând astfel o barieră care va împiedica dezvoltarea gingiei în aceste denivelări.
  3.  Materialul folosit pentru grefă osoasă poate fi prelevat direct de la pacient, de la un cadavru, de la bovine, sau poate avea o structură sintetică.
  4.  După remodelarea osoasă, medicul parodontolog va sutura ţesutul gingival. Locul unde a fost efectuată această intervenţie chirurgicală poate fi acoperit cu un bandaj special.
  5.  În următoarele 6-9 luni organismul va produce celule osoase, acestea având rolul de a reconstrui osul maxilarului.

Care sunt posibilele complicaţii ?

Complicaţiile sunt relativ rare, dar pot include infecţii sau deschiderea ţesutului gingival suprapus şi expunerea ulterioară a osului (cunoscută ca dehiscenţă). Expunerea osului în timpul vindecării poate duce la pierderea parţială sau totală a osului grefat. Cu toate că fiecare pacient efectuează preoperator tomografie dentară, atingerea nervilor este teoretic posibilă, dacă operaţia se efectuează foarte aproape, iar vindecarea poate dura câteva săptămâni.

Fumatul, mestecarea alimentelor crocante după operaţie şi spălăturile orale necorespunzătoare pot cauza inflamaţii, infecţii sau deschiderea ţesutului gingival, punându-se astfel în pericol intervenția.

Aşadar, respectarea instrucţiunilor de către pacient în timpul perioadei de recuperare este foarte importantă pentru reuşita operaţiei. Diagnosticarea corectă şi tehnicile chirurgicale meticuloase minimizează riscurile şi complicaţiile.

Cât de repede mă pot intoarce la serviciu, scoală sau activităţile normale ? 

Majoritatea pacienţilor revin la serviciu, la şcoală sau la activităţile normale după două sau trei zile de la operaţie. De obicei, pacienţii îşi programează operaţia vineri, reluându-și activitatea la începutul săptămânii următoare. Se poate călători a doua zi, inclusiv cu avionul, însă se recomandă odihnă pentru o zi sau două. Bineînţeles, reacţia la operaţie şi recuperarea ulterioară diferă de la pacient la pacient.