abcesul dentarAbcesul dentar este o inflamaţie acută, circumscrisă , cu prezenţa de puroi în jurul dintelui bolnav. Orice dinte netratat la timp sau tratat necorespunzător poate produce abces. În prima fază se infectează pulpa dintelui (pulpită) , apoi vasele de sânge şi nervii pulpari se distrug (necrozează) şi canalul dentar este invadat de bacterii ( gangrenă pulpara). Din acest punct invazia microbiană se întinde din aproape în aproape în jurul dintelui producând parodontite apicale ( la vârful rădăcinii dintelui) , parodontite marginale , abces dentar , abces perimaxilar , osteomielită. Alteori infecţia poate difuza ( se răspândeşte) în organism prin sistemul vascular dând infecţia de focar dentară ( pot să apară leziuni grave la nivelul rinichilor , articulaţiilor sau a inimii).

Într-un abces dentar mucoasa bucală ( gingia) bombează în dreptul unui dinte precum un bob de mazăre ; pacientul acuza dureri în acest loc , unde şi mucoasa este congestionată ( înroşită) şi tensionată , aceste dureri se pot intensifica la palparea cu degetul sau cu un instrument oarecare. De cele mai multe ori durerile mari , spontane, preced apariţia acestei “umflături” ,  dar nu şi formarea puroiului , acesta din urmă se afla adunat sub periost ( membrană conjunctivo-fibroasă care înveleşte oasele).

Perforarea periostului şi colectarea puroiului sub mucoasa bucală (gingie) uşurează bolnavul, fără ca durerea să dispară complet. Pacientul poate prezenta în acest timp şi temparatura de 38  grade seara şi 37 dimineaţa (febra de supuraţie – variaţii tipice de temperatura ce apar în timpul formării și eliminării de puroi în urma unui proces infecțios microbian ). În 95 % din cazuri  abcesul apare datorită unui dinte cariat , foarte dureros la lovirea acestuia în axul de inserţie , dovedind că puroiul a invadat spaţiul din jurul rădăcinii. 

 În funcţie de localizarea puroiului extistă 3 tipuri de ebces dentar :

tipuri de abces dentar

  • Abces periapical : puroiul este localizat în osul alveolar ( osul în care se afla rădăcina dintelui) , în jurul vârfului radicular.
  • Abces periodontal : puroiul este localizat în parodonţiu ( suportul ligamentar cu ajutorul căruia rădăcina dintelui este legată ( susţinută) de osul alveolar.
  • Abces gingival : puroiul se află doar în ţesutul gingival şi nu afectează dintele sau ligamentul periodontal.

În situaţiile mai complicate puroiul se poate regăsi în toate cele trei compartimente descrise mai sus.

Un lucru notabil ce trebuie scos în evidenţă este legat de cum este percepută durerea şi ce semnificaţii are aceasta în evoluţia unui abces dentar : În timp ce infecţia se răspândeşte, structurile afecate devin din ce în ce mai alterate (distruse). Aşa se întâmpla şi cu nervii care joacă rolul de a transmite durerea. Odată distruşi aceşti nervi nu mai sunt capabili să funcţioneze la “capacitatea” lor maximă. Se poate înţelege astfel de ce dispare sau scade ca intensitate durerea care însoţeşte de obicei un abces dentar. Aşadar trebuie reţinut că dispariţia durerii în acest caz nu reprezint ameliorarea situaţiei ci din contra.

De multe ori un abces dentar netratat poate iniţia  boala parodontală , consecinţele fiind dintre cele mai grave , până la pierderea dintelui , a osului maxilar şi aşa mai departe. Orice umflătură în jurul unui dinte cariat şi dureros trebuie să oblige la consultarea stomatologului pentru a se evita complicaţiile septice dentare.

Deşi în general tratamentul unui abces dentar este iniţiat cu antibiotice, acestea nu se recomandă fără avizul medicului. Când a apărut senzaţia de pungă cu puroi şi durerile sau mai ameliorat , se indică incizia abcesului de către medicul specialist.

Până la contactul cu medicul dentist se poate clăti gura cu ceai de muşeţel călduţ, care decongestionează mucoasa şi spălă resturile alimentare infectate.